Cer de omăt
Îngeri de fum cu miros de cozonac
Strigă prin cetine cu conuri aurii
Să colinde sufletele, către copii...
Sub luna aburindă ca un colac
Mușcată de noaptea rece lungită
Peste casele ce par, privite de sus
Un cer de omăt cu sclipiri de quasar
Cu pulsații de zurgălăi și colindă
Ce topesc asteroizi reci de inimă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.