Tristele armături
visez la un stat paralel
la un univers paralel paralel
în care să zbor și eu paralel cu pământul
și să nu
mă atingă nici chiar florile vesele din
jardinierele din balcoanele de
la ultimul nostru etaj
prăbușit
pe moment pe motiv
de lene de tânguire de subțiere
a tristelor armături
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre lene, poezii despre flori sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.