Cioc-cioc-cioc

ne este frică de el
de reprezentanţii săi
în noi, pe pământ
ne este frică de tot ce mişcă în soare
doar tăcem şi ne mişcăm ordonat
aşa cum ne-a ordonat el
el, cel...
priveşte-l cum se roteşte în zare
cioc-cioc la uşă
ne ascundem sub masă, sub pat
de teamă., de frică
o ancestrală frică
dacă este el
care el,,,
îl ştii, îl ştii prietene...
mereu sufocaţi de alegeri greşite
el, păşeşte cu noi
trăieşte în noi
ne bântuie viaţa, trupul şi gândul
Doamne, cât mai răbdaţi
să fiţi minţiţi
să fiţi plătiţi cu zoaie
şi să muriţi în noroaie
pe cer trece un stol de ciori
negre, agresive, urâte.
obosit, plec pe o coală mâzgălită de gânduri
să mor printre rânduri
voi, sărmane stafii şi schelete
rămâneţi aci, între ei

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!