* * *
Cu tălpile scufundate în iarba sfințită a pământului,
cu ochii închiși, sufletul meu se roagă.
Până când iarba se preface în apă și pașii se pierd în plutire.
Până când gândul alunecă, cer după cer, către Tine...
Așteaptă-mă, Tată sau Mamă, sau Frate,
Prea greu îmi cresc aripile, și Tu ești departe...
Așteaptă-mă unde fluviul se varsă în mare,
La granița dintre dulce și sare.
Așteaptă-mă acolo, între stânci, lângă mal.
O zi două trei, o oră măcar.
Până învăț ce înseamnă să fii om, să fii vânt,
Să fii pasăre-n zbor și ulcior de pământ...
Așteaptă-mă, Tată sau Mamă, sau Frate,
Prea greu îmi cresc aripile, și Tu ești departe...
Biserica mea - Pădurea. Altarul meu Copacul.
Evanghelia mea cântecul păsărilor.
Lumânările mele mănunchiul de stele
din coasta a doua a Căii Lactee...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Daniela Bidascu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.