Legată la ochi
De fiecare dată când am crezut că văd,
Îmi mai făceam noi răni, din suflet curgând sânge,
Când ceea ce văzusem lăsa-n urmă prăpăd...
Acuma știu de ce inima-ntruna-mi plânge!...
Atâta sânge curs s-a închegat în piatră
Și propria mea mână a aruncat-o-n mine,
Să-mi pedepsesc risipa IUBIRII strânse-n vatră,
Ce trebuia păstrată întreagă, pentru tine!
Astăzi, când ne vedem mai clar ca niciodată,
Răni vechi, încă mustind, îmi vindeci de trecut
La fel ești de rănit, deși n-ai nicio pată,
Doar că nu ai știut să ceri, când te-ai vândut!...
Și neputința grea, scăldată în IUBIRE,
Deschide alte răni, cu șovăirea sa,
Făcându-mă să cred că totu-i amăgire...
Ascunde-mă de mine și leagă-mă la ochi
Cu nemurirea ta!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.