* * *
Ea cantă,
cantă un ultim cântec, parca..
cald și lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Și ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. și va topi glasul, intr. un suspin..
Își va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îți tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă pașii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
și peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îți desenează in inima, freamăt
atunci își va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea pășește,
pășește timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
și adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea ființei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. și peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. ușor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfășura Cerul..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![calendar](http://www.citatepedia.ro/g/32calendar.png)
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.