Poem
Însetat îți caut privirea...
Cum pasărea Garia dorește
adâncul pentru străvezia sclipire
ce nu o poate prinde albatrosul
cât ar coborî în adâncul cerului
Aceea sclipire din cristalin
de lostriță cu iz marin
nevăzută de vreo ființă cerească
sau pământeană
Ce-mi răscolește abisul inimii
în stoluri de perle căprui verzui
printre care te scalzi
Semiramidă a grădinilor de corali
ai sângelui ce l-ai parfumat
unind stropul de roua a trupului tău
cu stropul smoalei de tuș ce eram eu
într-un infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.