Pasager
Îmi pare rău, dar nu mai pot să iert!
Prea multe răni adânci și sângerânde,
Pe care tu, constant, le-ai ignorat,
Mi-au ucis lent iubirea pentru tine.
Sufletu-mi zace-agonizând,
Nici măcar tu nu mai ai leacul,
Nu mai am ochi, ci izvoare de lacrimi,
Și-s goală și de vise fără tine!
Te-am pierdut fără să te am,
Ca un copil ce vede-n Moș Crăciun pe tata!
Nimic nu umple golul ce mi-l lași
Cu tine pleacă ultima-mi speranță
Ce n-aș fi dat să formăm un întreg
Indestructibil înaintea sorții
Dar ai ales să-mi fii doar pasager
Prin viață, gânduri, inimă, iubire!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre inimă
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
- poezii despre copilărie
- poezii despre Moș Crăciun
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.