Vremuri păgâne
Îmi sunt tăcerile stăpâne,
Iar visurile mi-au pierit
Acoperite de țărâne
De timp în alte vremi murit.
Doar gândurile-mi zboară, stoluri,
Fulgi albi pe-un cer întunecat,
În lumi pierdute, cu simboluri
Pe care nu le-au descifrat.
Și pleacă, și se-ntorc, umile,
Dar tac și nu îmi deslușesc
Necunoscutele fosile
Spre care iar, și iar, plutesc.
Ceva din vechile țărâne
Lumina-ncearcă să-mi amâne.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Eterna căutare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre simbolistică sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.