Muguri de umbră-mi
Mi-am luat umbra și hoinăream cu ea
Să-i caut alt trup, al meu nu-i mai plăcea.
Se săturase să fie ușă pe zid, noaptea!
De se izbeau demoni, și mă durea...
Ea pe toți în iubire-i îmbrățișa,
Până ai a apărut tu, patimașă.
Și cu bucla precum o sfântă cravașă
de fulger, ai scos lumina ce sta prinsă
Sub umbra ce eram, mută-mi penumbră,
La lumina răsfirată de a mea umbră.
Ivind din umbre de aripi, demonilor...
Muguri de zbor ai heruvimilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.