Momentul când viața înțeleg
Fără să-l chemi sau să-l culegi,
momentul când viața înțelegi
sosește lăsând cu el zgârietura vitală
ce respirația îți tăie făcând-o tală.
Pătrunde energia din care miere curge
în sufletul răpit ce calea atent o parcurge.
Sinuos poem de încântare a ochilor deschiși pe jumătate
se naște din priviri năuce ce porți spintecă spre afiabilitate.
Vocea nebună se mișcă și exaltată se curăță de solzi
împotriva oricărui zid, induioșindu-se în toridele amiezi.
Val de mângâieri, viscerale virtuți pe cărări nesfârșite de bine
ajung splendorile divine și-abia acum faci o echipă tu cu tine.
O caldă respirație îți inundă spiritul,
o îmbrățișare ai pentru fiecare notă a suspinului...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre miere
- poezii despre energie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.