De acolo până acasă
la margini de lume nemaiauzite sunete
pe o limbă de trol te-ar putea atrage în genune
felicită-te că ai atâta timp la îndemână
să răstălmăcești pe cele
încântătoare auzite pe drum
stânca aceea pe care te odihnești o clipă
rămâne pe loc
e adevărat până ea să rămână
multe s-au rostogolit în hăul adânc
nu trebuie să regreți că ai întârziat
până la urmă orice drum se înfundă
așa că poți ocoli puțin
adu-ți aminte că ți-e sete
îmbarcă-te iute în autobuzul de seară
ce te va duce la izvorul în grabă părăsit
și te vei socoti norocos
nu băusei din el îndeajuns să sece
iar de acolo
nu mai e decât o aruncătură de băț
până acasă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre stânci
- poezii despre seară
- poezii despre odihnă
- poezii despre noroc
- poezii despre autobuze
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.