* * *

când n-am mască sunt Lucreţia,
o matroană din Veneţia,
azi am fost la carnaval,
în costumul estival,
de la case mari de modă,
sunt o pisă mai comodă,
îmi comand o crinolină
după ce-o văd în vitrină,
nu-mi cos singură costumul,
prăvălii sunt cu duiumul
şi în fiecare an,
am ca sponsor un motan,
anul ăsta un texan
cu o sondă de petrol,
na, ca iar mă dau de gol,
mi-a spus,
honey, vine primăvara,
ce-ţi doreşte inimioara,
eu îţi iau de carnaval,
m-am lăsat dusă de val
şi mi-am comandat tiara
cea mai scumpă din oraş
şi-a găsit texanul naş,
că tot vine primăvara,
în gondolă amândoi,
el mascat în păsăroi
eu marchiza roz fondant,
printr-un gest mirobolant,
m-a cerut şi de soţie,
o întreagă nebunie,
am tras selfie după selfie
ne-ar fi-invidiat şi guelfi,
cu şampania în gondolă,
câştigată la tombolă,
în costumul meu fondant
însoţită de amant,
opt canale am traversat,
de gondolă mi s-a luat,
iar texanul mi-a promis,
o vacanţă mai de vis,
pe o plajă din Hawaii,
soro, ăsta ştiu că-i crai,
cred, seduce la grămadă,
totul e o mascaradă,
dar nici eu nu-s o naivă,
i-am trimis frumos misivă,
că ieri am primit o ştire,
c-aş avea o moştenire
şi-o mătuşă în etate,
mi-a lăsat o proprietate
în republica venetă,
tocmai ca-ntr-o operetă,
eu nu cred că e bogat
şi nici vorbă de magnat,
am aşa o presimţire,
c-ăsta nu e tip subţire
şi se laudă cu banul,
un cowboy, asta-i texanul
şi mai bine stau acasă,
chiar dacă nu sunt mireasă,
a fost şi s-a terminat,
asta e un bal mascat.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!