Pânze
Se destramă norii
Într-o pânză deasă
Ce-și întinde cute peste muritorii
Care, de prin case, îndrăznesc să iasă.
Fire zdrențuite
Clatină burlane
Și măresc amarul zilei chinuite
Invadând canale-n strașnice bulboane.
Iată-apare vântul
Și-i demențial:
Plopii se înclină și își pierd veșmântul,
Stropii iau viteză pe orizontal.
Urlă-adânc văzduhul
Clipelor acele
Care le frământă, gata să-și dea duhul
De atâta ploaie... bietele umbrele.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre viteză, poezii despre timp, poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.