Pescari
În amurg, doi bătrâni pescari cinchiți pe plajă,
privind spre larg.
În spatele lor larma portului,
taverne din care se revarsă hohote de râs, povești
înghițite laolaltă cu berea, o cocotă afumată
proferând blesteme, două blonde
nenaturale, cu picioare molatice, la agățat.
Dealuri uscate după o vară lungă,
priviri goale. Bărci care tanghează
oftând, amarate la dane.
Pescarii nu aud nimic.
Privirea lor navighează
departe, printre arhipelagurile de nori,
încă rozalii ș calzi. La ora mareei înalte,
mâinile lor împietrite
devin ispoluri, savurând marea.
poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Michael Cayley. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.