Glissando
În clipita trezirii suntem - toți - îngeri.
Fiecare pat e incolor ca un cristal plutitor,
neatins de ceva numit abia mai târziu
rază de soare
Și-nainte de a se crăpa oul luminii
sub spinul nostru...
chipul ne este așa inocent.
Nu bănuim existența banilor,
nu ne interesează lifturile;
nu auzim aplauze,
iar fotoliile ne sunt indiferente.
O secundă nu putem răni pe nimeni;
nu cunoaștem minciuna,
nu gândim, nu articulăm.
Doar stăm pe lama cuțitului
ce va despărți albul de negru.
Oh, da! Acea clipită din rai
înainte de a deschide:
pleoapa de carne
ușa mașinii, străzile,
telefoanele,
ședințele, gurile...
inimile
În clipita trezirii suntem - toți - îngeri.
Apoi devenim un fel de
cactuși crescuți din cactuși,
asasinându-ne unii pre alții
chiar și atunci când credem
că ne-mbrățișăm.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.