Absolvenţi ai vieţii

N-ai înţeles? Îţi spun a câta oară?
Nu vreau nimic din ce-ai putea tu da!
Ce-i trecător firesc e ca să piară!
Vreau doar un ceas din veşnicia ta!

Tu nu-nţelegi că nu mai vreau poeme
Cu vers săpat în carnea unui zid,
Nici slovele-nvăţate să blesteme
Atâtea Ane-n prag de suicid?

N-ai înţeles că-i tristă sărutarea
Cât mai suntem copiii ăstui veac?
Te-aştept să-mi dai deplină-mbrăţişarea,
Eternul meu, prin ramuri de copac!

Ne-om înălţa ca sevă prin tulpină,
Vom înflori şi-om coace roade dulci,
Vom fi cum absolvenţii de Lumină
Ce şi-au cântat iubirea pe sub cruci!

poezie de Felicia Stamatin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!