Spiritul meu "lusian"
Sălbatic trece liniștea prin mine
când huzuresc în dimineți de vară
iar tu, din roua clipelor divine,
faci scări căci îngerii din cer coboară
pe-aleea Raiului de mult uitată
la tine-n noaptea de pe urmă
când ți-am bătut, timid, în poartă
crezând că visul meu se curmă
de-atâta patos, zumzet nefiresc,
îmi freamăta iubirea în tăcere
ce mi se-ntâmplă, -mi pare nelumesc
să-mi fie viața asta numai miere?
culeasă-n stropi de-arome îmbietoare
pe buze, adunate-n faguri,
mi-e gura ta, dorință arzătoare,
ce-n taină îmi dărâmă praguri
pe care mi-a fost teamă să le trec
deși, credeam că-s aprigă femeie
doar tu m-ai provocat să mă întrec
și m-ai făcut să cred că-s dumnezeie
rămâi la cârma vieții mele, căpitan,
să nu îmi intre traiu-n vreo derivă
tu știi c-am spirit ager, "lusian"
cu care-nving trăirea-mi emotivă
rămân legată cu atâtea noduri
de barca inimii ancorată-n apa
ce-o traversează, uneori, fiorduri,
când uiți să-mi onorezi agapa
ce-am rânduit-o în onoarea ta
eu valul tău... tu luntrea mea!
poezie de Lusiana Drăgușin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre apicultură
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre onoare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.