Colivia cu aripi
peste melancolia aripilor
căzute ca niște brațe lipsite de sânge
oprite pe nota cea mai de sus între gratii
pătrunde căldura
rană
deschisă
prin ochii canarului înăbușit în aerul sterilizat
pe deasupra trec icari
în foșnitoare zboruri
și carnația păsării ostatice
prinde culoarea de ceară topită
iar coliviei îi cresc aripi mari
de vultur într-un țipăt de triumf
uitând că a râvnit să iubească pasărea
în acea zi
când păsările mor frumos
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.