Percepţie

Ascultai peisajul acustic al străzii
şi,-n unda fluviului ei frenetic,
îţi bucurai paşii;
o simplă plimbare de seară
cu dute-vino între rece şi cald,
urmele sunau ca nişte clopote-n transhumanţă...

Din toate punctele cardinale,
valuri de priviri migratoare
îşi reglau pupila după gesturile tale:
umblau pe dinăuntrul tău,
făceau raportul globulelor,
îţi ciupeau nervii ca pe nişte coarde de harfă...

Din toate părţile,
ca un fluid sentenţios,
se recompuneau ecouri care îmboldeau la rătăcire;
percepute ca un drapel fluturat
de presupuse fantome cu îndemnuri insistente...

Gândul (tolerant) la aventura crepusculară
te eliberează de ceea ce erai pentru ceilalţi;
într-o coaliţie a consimţirilor,
împăcarea cu sine:
fluturii bat tobele la marginea peisajului,
orice stradă îşi molfăie trecătorii –
victime ale imaginaţiei unui regn alterabil...

În restul timpului,
natura dă dovadă de maturitate exemplară!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!