Gândul unei mame

Plânge cerul când te vede
cum înmugureşti în iarnă,
plânge şi nu poate crede
că ai iar, o haină albă.

Pleacă-te în rugăciune,
pleacă-te pentru a-i spune
vis frumos s-a împlinit
drumu-ţi este... însorit.

Floare alba te-oi deschide
în culori de soartă date,
radiază prin firide
ce au fost cândva 'ngheţate.

Să zidiţi un vis din stele
călăuze sa vă fie,
pasu-n doi ca dans de Iele
lacrimi doar, de bucurie.

Furtuni să vă ocolească
scena vieţii aurie,
pe altar sfinţit să crească
doar, crini albi şi iasomie.

Este gândul unei mame,
ce-a tot strâns lacrimi în pumn,
plâng şi azi de bucurie,
cerului, mai pot, să-i spun.

Să m-audă steaua care
tremură-n lumini albastre
şi pe-o rază călătoare
ţese drumurile voastre.

Două fire le-mpleteşte
în iubirea veşniciei,
până ţolu-‘mbătrâneşte
peste pragul căsniciei.

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!