A eroilor câţi or să fie

Scuturile se adună-n stâncă
Perşii vor să o străpungă
Sulite lovesc fulgerând
Trompele răsună muribund

Elefanţii-s ucişi pe rând
Trupuri le sunt morminte
Vai, de cei ce-i stau înainte!
Olimpul priveste tremurând

Se roteşte se opreşte
Falanga iar loveşte!
Xerses urlă înnebuneşte!
Leonidas ceru-l priveşte

Cerberul pe stânci pândeşte
Ephialtes viclean-l asmuţeşte
Falanga-ncet în cleşte
E zdrobită mişeleşte...

Goarnele răsună-n cer
Coboară carele de zei
Sus duc spartani semizei...
Leonidas e încă fier!

Printre nori de săgeţi
Printre fildeşi uriaşi
Se aud în spate paşi
Laşi... în inimi-mplântaţi...

Leonidas zace fără glas
Zeus coboară cu tristeţe
Şi-l ia cu onor în braţe
El, ultimul pe câmp rămas!

Are curaj şi vitejie
Cât a zeilor vijelie
Cât armate sute, o mie!
Şi a eroilor câţi or să fie...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!