Inorog de iederă
Din noaptea ce s-a dus
Mi-a rămas din vis,
Sărutul ce-l aștept...
Mușcat sfâșietor pe piept
Înfipt ucigător
De inorogul dor.
Aplecat să-și cheme
Din inimă cu șoapte.
Ecouri nărăvașe
Prin Delta venelor,
Cu herghelia cailor
Cu coamele lor căprui
In galop răvășitor
In cristalinul ochiilor.
Călărind amazaonă
Pădurile tâmplelor.
Invăluită in iederă
Neagră, otravă pură.
Ce invăluie cu liane
Trupul în zi și noapte...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre unicorni
- poezii despre noapte
- poezii despre cai
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre păduri
- poezii despre negru
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.