Dialog cu soldatul câinelui
.. pe Strada Independenței,
soldatul câinelui în pas de defilare,
cu kalashnikovul ruginit la spate...
ce hram mai porți, soldat,
de vreme ce România e complet dezarmată?
am rămas singuri, poetule, eu și câinele,
și ni-i frică, ni-i frică!
să mergem la un whischey, soldat,
i-am spus,
iar el a zâmbit, stingherit, și mi-a răspuns:
ai înnebunit, poetule,
ce-o să zică prefectul că ai băut un whischey,
cu soldatul câinelui?
... atunci, mi-a sărit muștarul și i-am strigat,
cu mânie literară: mă doare-n cot, ca să știi,
nu-mi pasă de prefectul tău comunist,
îl desfid, îl urăsc, sunt gata să-i dau peste bot!
te rog să nu ridici tonul la mine,
îmi spune, aproape umil, soldatul câinelui,
ce rău ți-am făcut eu, poetule?
sunt singur soldat și mi-i frică, mi-i frică,
împrumută-mi câinele,
vreau să fiu poetul câinelui tău...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre armată
- poezii despre poezie
- poezii despre literatură
- poezii despre independență
- poezii despre frică
- poezii despre câini
- poezii despre comunism
- poezii despre România
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.