La mine ora bate...
la mine ora bate unu,
la mine ceasul e târziu,
sunt viu în noapte, ca nebunul,
mai scriu un gând, mai scriu un rând
și c-o plăcere înzecită,
te chem să vii, să mă adormi,
tu, ochișori de nevăstuică,
mi-ai dat un zâmbet și n-am somn
nu l-am uitat, l-am luat cu mine
și-l țin în palme și-l sărut,
până când dorul mi te-aduce,
iarăși în locul cunoscut,
până când gura-ți îndulcită,
o voi gusta din nou sub duzi,
până când bratele-ți micuțe
iar mă vor strânge în curând
la mine ora bate două
și noaptea învelește luna,
o pătură cu mici steluțe
i-acoperă fruntea întruna,
eu o privesc cum nu adoarme,
cum strălucește printre nori
și mă gândesc ca mâine poate,
între săruturi să-ți dau flori
pe un perete doarme patul,
nu m-a chemat să fiu cu el,
adoarme în tăcere leacul
atâtor vise de povești,
mă uit la dânsul cum oftează
într-o dorință neștiută,
îmi face semn cu păturica
și cu pernița pufăriță.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.