Cioburi
Am să strâng în brațe iarba
ca și cum te-aș strânge pe tine,
lumina va tresări ca un copil în somn
și eu voi marge mai departe pe drumul meu,
având grijă să-mi crească frumos
aripile,
ca să te pot iubi din plin cu ele...
Miros de lavandă și cioburi de cer,
ca un semn, într-o carte abia născută...
Numai tu vei afla când visul din icoană
își va face semnul crucii,
iubindu-ne într-o profundă tăcere...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.