Suflete ce nu cuvântă
Sunt oameni care
Au abisuri atât de adânci
In suflet
Căci cel de la Mariane
E o simplă gropiță in obraz
Cu care le acoperă
Pe cele neștiute de lume
Și acolo trebuie să intri
Tandru și suav
Să nu trezești din noi
Mâluri tulburi de amintiri
Depuse in stalacmite și stalactite
Ca niste spini interiori înfipti
Si uitați de cei ce i-au iubit...
Dar acesti oameni au o slăbiciune
Pentru șerpi de Lock Ness
Ce se infiripă nevăzuti
Si ucid iar delfini
Inimii..
Respingând corăbiile exploratorilor
Ce caută nevăzutul și simțirea ce nu a fost simțită
In lumea sufletelor ce nu cuvântă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre șerpi
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre marină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre delfini
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.