Sunet de lună plină
Pe un colț de semilună
Te zăresc ființă sublimă
Bucla-ți cade heruvimă
Lungă... în adiere lină.
Mâna mi se înalță in rugă
Ca o ramură golașă
Alungită fără vlagă,
Să o alinte, atingă!
Ca un arcuș mi-o strigă...
Și pe culmi ca o fiară
Inima fuge in maree
După tine, a mea vioară
Cu sunet de lună plină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.