Du-mă
Du-mă, vântule, du-mă în sudulmă
Ca o frunză bătută de brumă
Ca creastă de val... inspumată
Ca o pană din pasăre... ruptă
Pe o insulă pustie, pierdută
Cu o filă și o călimară
Si adu-mă de abia pe la vară
Să miros florile de tei, iară..
Si apoi napoi să mă arunci..
Pe un vârf de munte... însingurat
Acolo pe albastrul așternut
Unde liniște... bei și mănânci
De unde napoi in astă lume
Nu vei dori să mai ajungi...
sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tei
- poezii despre păsări
- poezii despre mâncare
- poezii despre munți
- poezii despre insule
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre dorințe
- poezii despre brumă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.