Rondelul unui cuptor de altădat
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.
Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpițat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...
În căminul copilăriei, cum și-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii și totul mă doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.