Rurală

deschid poartă
şi mă trezesc într-un lătrat de câine.
o colecţie de ierburi zilnice mi se repede
în gleznă.
bocancul simte şi ţipă ca un nor
fulgerat prin surprindere.
mirosuri rurale tot rotesc odăi
pe sub închipuiri cenuşii.
luna se împiedică de horn
în trecerea ei spre cuget şi salcâmi;
rugina i se leapădă deodată
până-n toamnele noastre târzii
cu nicicând melodii venite din cuiburi.

amintiri întruna sufocate
prin tăcerile tocite în capete
şi simţul sferic migrează prin pereţi
surprinzător ocolind coala de hârtie,
de alb ucisă şi de nescrisului experienţă.

strig în profil... se zguduie uitarea din ocniţe.
bat în uşa târziului din tine
şi mă îneacă setea ta, parcă de altă lume
imprudent scoţându-mă din rândul oamenilor
cărora efemerul ieşind în cale, sfâşie hume.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!