Ca un mod de viață
singurătatea e o viețuitoare
locuiește între fâșiile cărnii
din când în când
se sprijină de umbra pașilor
adulmecându-i forma
uneori
deghizată în oameni
trece strada
fără
să țină cont
de marea înghesuială
pășește greoi ca și cum
ar sprijini cerul
ultima dată a rămas acolo
în căutarea unei alte umbre
și respira printre coastele mele
abia atunci
mi-am dat seama că
viața nu-i decât
o repetiție
pentru marea trecere
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre singurătate, poezii despre mod de viață sau poezii despre animale
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.