Privighetori șoaptă
Cântă-mi cucuvea cu ciocul
Mi-a plecat cu ea norocul
Și-mpietrit-mi este trupul.
Inima-mi urlă ca lupul..
Tu să-mi smulgi din jale
Să o duci sus la lună
Și acolo să rămână
Printre ale ei bucle
In păsări de șoapte
Pierdute mereu prin noapte
Ca ale tale surate
Printre ramuri goale
Cu privirea mea uscată
Fără muguri de zâmbete
De mult cu tine, plecate..
Cu privighetori șoaptă
Din vara cu clipe de tei
Culese de pe sâni tăi
Intr-o noapte rămasă
Tautuată pe sub pleoapă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre sâni
- poezii despre păsări
- poezii despre privighetori
- poezii despre noroc
- poezii despre noapte
- poezii despre muguri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.