Panait Istrati
Privesc lumini cum se prefiră,
căzând în franjuri peste noi,
de te-ai ascuns tu, Chiralină,
te-oi regăsi în veacul de apoi...
Te-oi căuta-n ciulini, în Bărăgan,
tacit, l-oi întreba și pe Moș Anghel,
și voi urca, apoi, pe un gorgan,
ca să te văd culcată prin sparanghel.
Voi scormoni prin bălțile de noapte,
domniță din Snagov, ca să te caut,
m-oi spovedi la trei măceșe coapte,
învins fiind, eu ți-oi cânta din flaut!
L-oi întreba pe Adrian Zografi
despre Romain Rolland, cu dor,
aud că-i în Maroc, în Templul Safi,
scriind "Le jeu de l'amour, et de la mort!"
Voi merge primenit la un bordel,
s-o regăsesc zâmbind pe Neranțula,
pe sâni să-i scriu un inocent rondel
și să-i sărut, incandescent, rotula!
Când fi-voi, Doamne, izgonit din scenă,
s-o-'ntoarce ora-'n ceas, tac-tic, tac-tic,
iar eu, mâhnit, striga-voi fără jenă:
" Sunt peregrinul vieții de nimic!"
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.