Panait Istrati

Privesc lumini cum se prefiră,
căzând în franjuri peste noi,
de te-ai ascuns tu, Chiralină,
te-oi regăsi în veacul de apoi...

Te-oi căuta-n ciulini, în Bărăgan,
tacit, l-oi întreba şi pe Moş Anghel,
şi voi urca, apoi, pe un gorgan,
ca să te văd culcată prin sparanghel.

Voi scormoni prin bălţile de noapte,
domniţă din Snagov, ca să te caut,
m-oi spovedi la trei măceşe coapte,
învins fiind, eu ţi-oi cânta din flaut!

L-oi întreba pe Adrian Zografi
despre Romain Rolland, cu dor,
aud că-i în Maroc, în Templul Safi,
scriind "Le jeu de l'amour, et de la mort!"

Voi merge primenit la un bordel,
s-o regăsesc zâmbind pe Neranţula,
pe sâni să-i scriu un inocent rondel
şi să-i sărut, incandescent, rotula!

Când fi-voi, Doamne, izgonit din scenă,
s-o-'ntoarce ora-'n ceas, tac-tic, tac-tic,
iar eu, mâhnit, striga-voi fără jenă:
"– Sunt peregrinul vieţii de nimic!"

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!