Zburându-mă la tine
seara trecută se cristaliza
în pliul simplului perfect
timp și stare
exotică savoare
un hexagon cu terasa suspendată
cu indolente arome de cafea
versus buze coapte
cu rezonanța dintre zâmbete și priviri
cu tine închizând
spațiul meu virtual
aruncându-mi simțurile
în sonata lunii
curgeam prin aer
m-ai luat de mână
zburându-mă la tine
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zâmbet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre simțuri
- poezii despre seară
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre cafea
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.