Înspre amiezi nepământești
Te simt în trup... ispită dulce,
Născută-n dimineți de-amor,
Când buzele vor să se culce
La tine-n sân... sau pe picior.
Pe gâtul alb... pun sărutarea.
Mi te-nfășor cu mâini de foc
Și alerg nebun cu răsuflarea
Pe trupul tău... plin de noroc.
Te strâng la piept năucitoare,
Te-ncolăcesc... și te pătrund
În tainicul boboc... de floare
Și-n vraja miezului... rotund.
Mă tot îndemni nerăbdătoare,
Cu ochii magici.... mă-nvelești
Și te deschizi... ca o-ntrebare
Înspre amiezi... nepământești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre foc
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.