Întoarcerea apelor
în mine plouă torențial
apele mi-au ajuns la jumătatea ochilor
iarba e un animal adormit
îi simt respirația și tremurul umed
foamea ce fierbe în el
colții ascuțiți pe care stă o inimă
ca un trofeu
alerg spre un capăt de lume
să simt
să văd
să mai fiu
noi nu mai avem inimi
le-am schimbat pe creioane colorate
și tot desenăm un curcubeu ce să ne lege unul de altul
din goluri
ne cresc îngeri albaștri spre cer
și plouă în noi tot înaltul
cu mângâieri
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre apă
- poezii despre îngeri
- poezii despre zoologie
- poezii despre somn
- poezii despre schimbare
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre legi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.