* * *
Au plecat mergand de mana
Un batran si o batrana,
Undeva unde n-ajunge
Jalea satului ce plange.
Au plecat manati de dor
In calea copiilor,
Cu pasi mici plini de durere
Ca-s batrani fara putere.
Sprijinandu-se-n toiag,
Stergandu-si lacrimi ce cad,
Un batran si o batrana
Merg tinandu-se de mana.
Scartaie incet portita
Si prea lunga-i potecuta,
Au ajuns cu greu la drum
Plang si frunzele de prun.
Ca batranii nu mai pot
Nici nu merg, nici nu se-ntorc,
Stau si plang langa o poarta
C-au crescut baiat si fata.
Si au ramas singuri in casa
N-are cine le da apa,
Si se roaga la icoana
Sa faca-un strain pomana.
Doamne cum te-ai indurat
Sa ii lasi singuri in sat,
C-au muncit o viata-ntreaga
Si azi nu mai pot sa mearga.
Da-le Doamne doar o zi
Sa-i mai vada pe copii,
Iar acolo langa poarta
Fa fantana... sa bea apa!
poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.