Scrisoare tristă
Se scutur florile-n tîrziu
Si sufletele-s moarte,
De zbuciumul care-n pustiu,
Se prinse să le poarte.
Ochii mă ard cu lacrimi reci,
De dor si de durere,
As vrea sa fiu cu tine-n veci,
Dar cum să ți-o pot cere?
Când depărtări într-una pui
Fugind... spre nu știu cine,
Deși implor să mai rămâi,
Iubito... lânga mine
De ce mă lași printre străini?
Cu inima... rănită,
La care sfinți, tu, te închini?
Și cui te dai... iubită?
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre scrisori
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.