M-aș întoarce iar
M-aș întoarce, iar, cu ploi sfințite,
Cu potop de-mbrățișări fierbinți,
În budoarul blondelor ispite
Ce ascund păcatele-n arginți.
Aș izbi în ușă cu-ndrăzneală,
Dezgolind tăceri și pasiuni,
Arse ca o ultima greșeală
Într-o pătimașă zi de luni.
Aș turna-n pahare, pasiune,
Toamnele le-aș scutura de rod,
Adunând nectar și-nțelepciune
Pentru-a sparge al iubirii... cod.
M-aș întoarce, iar, când bate vântul
Și-n butoaie fierbe roșul vin,
Buzele când înfloresc cuvântul,
Brațele cât încă... mă rețin.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.