Trupul tău de... răsărită
Plăcerea de-a te-ndepărta
sărind în marile vâltori,
mă-ntoarce iar pe strada ta,
de-atâtea ori, de-atâtea ori...
Și-n caz că tu mă vei ierta,
dorind, din nou, să mă adori,
sunt sigur că vei căpăta,
suave flori, suave flori.
Căci, demnă-i de a fi trăită,
într-un izvorâtor amor,
iubirea noastră nerostită,
convingător, convingător.
Hai, Lille, nu fi nedumerită,
întoarce-ți dorul migrator,
în trupul tău de... răsărită,
aromitor, aromitor...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.