Și te aștern
îmi cânt gândul în cuvinte
te cânt pe tine-n versul meu
de-ar fi să-mi fii sau sa te aflu
mi-ai fi doar vers pe chip mereu.
din lut de luna te zidesc pe buze
si te soptesc cand visele ma strang
te scriu din nou pe petecul de noapte
si te gasesc in versuri iar curgand.
te-ascund in pleoapa zarii de departe
tu imi straluci purtandu-mi mana-n rand
cu rasaritul te amesteci in cerneluri
si imi adormi cuvintele ce-s gand.
te cant la fel ca-ntaia oara
si neinteles la fel ca si atunci
smulgandu-mi picatura din simtire
te cant in gand si-n versul ce incet imi curgi.
îmi cânt și cânt în pergament făpturii
din praful noptii ce buzele-mi ating
culeg agonice atingeri de pe trupu-mi
și te aștern în versul fiecărui cânt.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre cuvinte
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre lut
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.