* * *

Un mic vers de mac mulţumire
Pentru că exişti...
Muză divină

Ahhh, ce inspiraţie nebună
Îmi răsare ea muza mea divină
Neîntrecută de vreuna celestină
Răsărindu-mi cuvinte cu şoapta lină
De abur de lumină
Răsfirată de privire
În curcubeie unduitoare
Peste smoala derviş a sadicei
întunecimii fără lumină creatoare
unde umblu prin trestii de condeie
săpând in mâlul călimarei
să găsesc cuvinte rădăcină de nuferi
ce nu au inflorit in poezie niciodată înainte
ce m-au dus până in magme pământene
şi printre quasari cu katane ce tăiau
în bucăţi zborul meu de Icar cu pene lipite
cu ceara condeiului prăbuşindu-mă napoi
în smoala ucigaşă...
De unde ea!
Cu aburi de lumină din privire
Mă făcea să văd..
Că totul este in mine
Universul, versul
Zburând ca o candelă cu aripi
Ce răsfira jerbe dangăt
Ea muza divină!
În iadurile create de mine...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!