Mesteacănul
Mesteacănul de lângă pod
Nu făcea fructe, nu da rod,
Dar farmecul și vârsta lui
Stârneau mândria satului.
Nu ducea lipsă de nimic,
Era voinicul pe colnic,
Avea prieteni credincioși
Tineri destoinici, inimoși.
La el veneau, se sfătuiau,
Decizii strașnice luau,
Era cu ei faptă și gând,
Îi ajuta doar fremătând.
Dar uite că s-a întâmplat,
Voinicii au plecat din sat,
Muncesc acum tărâm străin,
Lăsând acasă vai și chin.
Mesteacănul e-n freamăt iar,
Dar plânsul nu-i va fi-n zadar,
Îmbătrâniți vin înapoi
Și vor găsi mesteceni noi.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre vârstă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre religie
- poezii despre prietenie
- poezii despre poduri
- poezii despre plâns
- poezii despre mândrie
- poezii despre muncă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.