La margini de vis

Ce şoapte se-aud, ce nelinişti apasă
Un suflet de fată-într-un vis giuvaer?
Nu-s stelele care clipesc cu mister,
Nici îngeri din Raiul ce-l vrem a fi casă!

Spun şoaptele tainic că îi vor trimite
În mijloc de noapte, la cap să îi stea,
Dorit Făt Frumosul, pe-o rază de Stea,
Sus pe un cal alb şi scântei la copite.

*Cu mâna lui, fruntea să-ţi şteargă de ape...
Eşti singură fără iubit şi ţi-e greu;
Te lasă-îmbrăcată-n al lui curcubeu,
Vrea setea de dragoste să ţi-o adape!! *

Trezindu-se fata pe bună dreptate,
Închide fereastra şi uşa la fel...
Chiar stinge lumina să n-o vadă EL
Şi astfel fug nopţile nenumărate.

Curând dimineaţa, oglinda-i arată
Ce-aprinse săruturi pe gât, El i-a dat...
Şi buzele-i spun ce n-au spus vreodat*
Da, fată nebună, ai fost sărutată!

În noaptea trecută visarea-i fu lungă,
Când întârziară şi zorii de zi...
De-atuncea se-întreabă de El, unde-o fi?
Şi-n seri ce urmează, mai ştie să-ajungă??

poezie de Mircea Coros
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!