Să răsune stropi spre cer
Vino lângă tâmplă-mi
Rădăcinile împlântă-mi...
Să simt seva ambră de tei
Cum întinereste armăsari mei!
Ai inimii ce te asteaptă
Lângă vadurile venelor
Lângă stânca seacă a pieptului...
Să izvorăsti femeie-mi, Dunăre!
Struna sunetului
De la Cazane în vâltori
Pline de șoaptele de flori
De tei și nuferi in culori
din curcubeu cu ambra miresmelor
de zori,... pe marginea apelor!
In delta îmbrățisării nostre
Cu galopul cailor de Letea, măiastre,
Să răsune stropii spre cer!
In al inimilor gheizer
Cu nuferi de sudoare
Și șoapte de tei nemuritoare...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre cai
- poezii despre tei
- poezii despre sunet
- poezii despre stânci
- poezii despre nuferi
- poezii despre flori
- poezii despre curcubeu
- poezii despre culori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.