Mireasă sub ploi
Tot plouă. Prea multă tăcere
Se așternuse ca un strat de praf,
Iar dragostea, căzută în zăcere,
Se răsucea-n coșmaruri pe cearșaf.
Tot plouă. Pe acoperișuri
Bat darabana stropii înciudați,
Cum niște pumni, plini de reproșuri,
Arată înspre noi, doi condamnați.
Tot plouă. N-ai niște cuvinte,
Pe care să le ții deasupra mea?
Mireasă, flori și legăminte,
Rămân sub ploaia care mă tocmea.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre tăcere
- poezii despre nuntă
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre coșmaruri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.