Moş Crăciun cel nebun

Primise în dar pijamale
Dar nu dungi de acelea de spitale
Ospicii pentru cei cu vise ireale
Pe care lumea îi bagă în cămăşi de zale.
Ale ei erau cu moşi Crăciuni
Si erau cele mai frumoase
de mine pe aici văzute
De unde sanie şi reni
Căci ea mă credea moş Crăciun
Ce făcuse rost de reni
Două capre de la vecinul de la vale,
Şi chin stupoare
Să le inveţi să zboare
Să le sui pe acoperiş cu tot cu sanie.
Şi apoi să o strigi pe ea pe iubire
Să te vadă in moşu îmbrăcat
Cum te prăbuşesti cu capre
Peste maşina ce abia ai luat-o!
Dar ea mă iubeşte aşa!
Caprele le-am fript
Coarnele in globuleţe
Pe perete le-am împodobit
Vecinul si acum le caută nemulţumit
Eu cu piciorul în ghips sunt
Dar când o vezi că zâmbeşte
Si dusmanul de vecin pufneşte
Ce viaţă mai frumoasă este!
Iubita mea pijamale cu moş Crăciun
Şi un iubit nebun
Ce a zburat cu sania
Si caprele vecinului
Pentru un zâmbet de Crăciun

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!