Iată

ti-a sunat ceasul
vei trece desculţă
acum, în această
clipă anume aleasă
de mine nu, de el
spuse îngerul într-o doară
credeam că stăm la o cafea
matinală, trecuse puţin
de miezul nopţii
nici nu dormeam
nici trează în sensul plin
al cuvântului nu eram
cand se deschiseră nişte drumuri
în dreapta şi stânga
mâinilor mele aproape inerte
ca un steag ce sta să se predea
în tranşee obscurilor inamici

el flutura peste ape
aripa mea parcă, şi ciocul
strâns cu funii de sânge
în glezna subţire
a tancului văduvit de şenile
striga pe întinderea tulbure
Cu gura mea de om striga

Doamne,
am picioare de înger
pe două cărări
prelungi cât lacrima

pe care s-o apuc
spre care să mă-ndrept în mare milă-a Ta?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!