Așteaptă-mă
Când gândurile bat la poarta mea
le las să intre doar pe cele albe și pure,
le mângâi delicat în mintea-mi cișmea
le-adorm apoi în inima-mi pură, cofă de mure.
Picioarele-mi scufund în bule de aer,
delicat mă înalț printre stropii de soare
și acele pinilor oglindite-n cercuri verzi de apă,
unde noian de amintiri s-au așezat pe caier
urmând să fie toarse de miile cursoare...
Rămâne doar o zi, pe umeri pune luminoasă capă
căci la tine voi veni adăpătoare
de lumină ruptă din lună și soare...
Așteaptă-mă, îți aduc iubirea pe un taler aerier,
și apă vie în pocal îți voi turna, ca un medelnicer.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre delicatețe
- poezii despre apă
- poezii despre amintiri
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.